La plimbare. Cu barca pe râu și cu vaporul pe lac.
Cu barca pe râu.
După o noapte dormită doar în scurte reprize (cele dintre sforăiturile proprii și ale colocatarilor) ne bulucim dimineață la ”vending mășin” -ul care are cafea. Ne scormonim prin buzunare după monezi și ne ”împrumutăm” unul altuia ”fisele” necesare. Vicioșii se proptesc la locul de duhănit ceilalți la bucătărie pentru micul dejun. Întreb cum pot pe Shigeru Sensei despre program dar încă buimaci fiind de somn/nesomn nu ne înțelegem. Solicităm ajutorul lui Watanabe san care vine însoțit de fiul și fiica lui Shigeru Sensei. Facem ședință pentru a stabili programul zilei. Eu propun să fiu de acord cu ce propun ei. Rapid și eficient s-a stabilit, toți am acceptat fără ezitare programul propus de Șefu.
Programul este stabilit după cum urmează, azi: Plimbare cu barca pe râul de munte din apropiere; Plimbare cu vaporul pe lac; Prânz; Vizitat templele renumite din zonă. Iar mâine dimineață merge la cascadele spectaculoase din zonă. Totul fiind stabilit, ne pregătim de plecare spre debarcaderul luntrilor.
Din nefericire este ceață densă și din când în când se revarsă peste noi o ploaie măruntă. Spre marea dezamăgire a fotografului din mine.
După o scurtă plimbare ajungem la zona de îmbarcare. Coborâm spre malul râului și sunt surprins de peisaj! Mai să cred că-i vorba de Arieșul meu mutat în Japan! Mai că nu-mi vine să-mi cred ochilor! Dar asemănările se rezumă la apă, bolovăniș și la stâncile de pe maluri.
Așteptăm cuminți, lângă luntrile de lemn, să vină vâslașii. Aceștia sosesc exact la ora precizată în broșuri. Amenajează rapid covețile de lemn. Folii de nailon (să ne apărăm de stropi), perne, salteluțe și veste de salvare. Primim fiecare câte o punguță în care să ne punem încălțămintea! În barcă se urcă ”încălțat” doar cu ciorapii. Echipajul este complet, în strigătele vâslașilor convoiul de bărci se pune în mișcare. O luăm la vale, adică în aval. Pentru amonte n-ar fi suficient un om putere agățat de capătul unei rame (vâsle) lungi prinsă în capătul (prora) bărcii. Relaxați de legănatul ușor al bărcii dar fascinați de peisajul minunat de toamnă de pe maluri, ascultăm cântecele și strigătele vâslașilor care se încurajează și completează reciproc.
Pe maluri, printre stânci și copacii îmbrăcați în haine de toamnă, se văd clădiri mari ce arată a hoteluri sau pensiuni, toate cocoțate la mare înălțime. Din loc în loc vâslașii opresc bărcile și explică ceva indicând repere de pe mal. Watanabe san m-a întrebat odată dacă vreau să-mi traducă, am mulțumit negând. Îmi ajungea admirarea frumuseților din jur.
Nu-mi amintesc cât timp a durat călătoria cu barca. Fascinat fiind de tot ce vedeam în jur pierdusem noțiunea timpului. M-am trezit din ”reverie” (vis mi s-a părut totul!) doar când am ajuns la debarcaderul terminus. Vâslașii aliniază luntrile cu prora pe mal, noi ne încălțăm și apoi însoțiți de saluturile și mulțumirile lor ne îndreptăm spre urcarea la șosea. Aici ne aștepta un microbuz care ne-a călătorit înapoi la punctul de plecare. De acest drum nu pot povesti nimic. Mintea mea rămăsese în barcă pe râu.
Odată debarcați în siguranță (din microbuz de această dată) luăm o pauză de ceai/cafea și schimbat impresii. Apoi ne îngrămădim în mașina lui Shigeru Sensei pentru a merge la marele lac.
La plimbare, cu vaporul pe lac.
Parcă și părăsim mașina în vecinătatea unuia dintre pontoanele de pe lac. Lacul pare imens (verificat în curând, este imens!). Peisajul este mirific! Cu tot cu ceața care limitează vizibilitatea și cu lipsa soarelui care lipsă atenuează culorile vegetației de pe maluri.
Nu avem prea mult timp de contemplare. ”Corabia” sosește, pasagerii debarcă ordonat și rapid. Este rândul nostru la îmbarcare. Cu aceeași eficiență, întâlnită mai peste tot în Japonia, disciplinați, atenți și repede, ne îmbarcăm și până să mă dumiresc am și plecat pe valuri! Petrec prima parte a călătoriei pe puntea deschisă, apoi rebegit de frig și ud de ploaie intru la adăpost. Nu pot descrie ce am văzut, simțit, trăit. Ar fi nevoie de o carte, nu merge într-un articol de blog. Minunatul peisaj de toamnă, munții din preajma lacului, căsuțele și ”vilele” ascunse prin pădure, toate parcă erau desprinse din povești.
Mai jos o mică galerie foto, deși vremea a fost anti-fotografiat.
La sosire 
Nikko – Japan 2008
Revenind din plimbarea cu vaporul pe lac decidem unanim că trebuie să ne încălzim și uscăm. Am avut parte de prea multă apă. Apă de sus, apă jos și sub noi, apă împrejur. Ne intrase umezeala până la oase, cum ar zice românul. Surpriza a fost că restaurantul avea o specialitate locală promovată cu mândrie clienților! Plăcintă cu brânză – ”Nikko Cheese Cake”! Brânză provine de la vacile din fermele din zona periferică rezervației. Savurez cu mare plăcere produsul recomandat.
Cu burțile pline de bunătăți culinare ne facem siesta degustând ceaiuri apoi plecăm la iar la drum. De data asta pe munte, la temple. Dintre care cel mai renumit este templul Shinto Toshogu, pentru detalii click aici: (Nikkō Tōshō-gū (日光東照宮)
Detalii despre alte frumuseți văzute în minunata Japonie (acum despre zona Nikko) în postările următoare.
The World through My Eyes. 