DESPRE VERTICALITATE

Rar mai stăm drepți. Uităm ce înseamnă să stăm vertical, ancorați între cer și pământ. Să stăm pur și simplu drepți în fața lumii, în mijlocul universului.

Unii percep ca umilință a sta în picioare ”în poziție de drepți” în fața cuiva. Alții percep această atitudine posturală ca reprezentând aroganță . Dar cei mai mulți dintre noi pur și simplu am uitat că se poate aborda această poziție, ignorându-i total importanța.

Nu mă refer la poziția impusă de rânduieli în sensul de disciplină militară. Mă refer la ”ortostatism”. La a sta drept în mod natural, relaxat, fără cea mai mică ajustare posturală forțată. ”Ortos-stasis” = dreaptă stază”.

Din când în când ne-ar fi util să abordăm această poziție (postură) de recentrare. De reconștientizare a verticalității noastre.

Mulți ar spune: păi, eu stau drept! Da, Aparent! În realitate însă noi Nu stăm drepți! Noi doar desfășurăm diverse activități având corpul în poziție verticală. Nu conștientizăm verticalitatea, nu ne dedicăm total atenția posturii (la modul detașat, cel de observator atent dar relaxat).

Ca exercițiu simplu, efectuat cât mai des posibil:

Etapa 1. Stai vertical, mâinile atârnă liber, fruntea ușor ridicată, privirea paralelă cu solul, tălpile depărtate la o distanță echivalentă cu lățimea umerilor. Stai cum te simți drept nu cum crezi că ai fi drept! Postura trebuie să fie naturală, firească, fără corecții sau constrângeri de orice fel. Conștientizează verticalitatea măcar câteva secunde. Ridică apoi umerii și lasă-i să cadă de câteva ori, ca și cum ai scutura o povară de pe ei. Apoi pur și simplu doar … stai! Fără gânduri (pe cât posibil, la început este mai greu), fără scop, doar fii conștient de tine însu-ți. Stai cât te simți confortabil. Fără etaloane de timp. Este bine și dacă stai doar o secundă, este bine și dacă stai până adormi în această poziție.

Etapa 2. De practicat doar după ce prima etapă decurge aproape plictisitor de lin: când ai ajuns la relaxare, în poziția verticală, întinde spre cer creștetul capului și tălpile spre centrul pământului (acestea la modul imaginar desigur). Simte-te ”întins” între cer și pământ.

Etapa 3. De practicat doar după ce etapa 2 devine ”plictisitoare”. După ce te-ai întins între cer și pământ, depărtează picioarele cât mai mult apoi ridică mâinile vertical și încearcă să ”prinzi luna/soarele”. Imaginează-ți cum că ai cuprinde pământul cu picioarele (gen călare pe el) iar cu mâinile prinzi un astru. Privirea orientată spre cer, spre astru. Menține poziția finală câteva secunde!

P.S. Nu modificați parametrii respirației! Lăsați respirația să se respire (armonizeze) singură!

Beneficiile exercițiului:

• Ne reamintește că suntem între cer și pământ. Coloana vertebrală era numită de antici ”axis mundi”. Adică axa lumii, reperul în jurul căruia se clădește tot universul nostru exterior și interior.
• Ne ajută să conștientizăm faptul că suntem ”ombilico del mundo – buricul universului”. Fizic vorbind, putem afirma cum că în oricare direcție ne-am îndrepta am putea merge la infinit. Ne aflăm în centrul unei sfere cu raza/diametru infinit, conform a tot ceea ce știm până acum despre univers. Altfel spus suntem centrul propriului nostru univers infinit!
• Limpezește gândurile, ne ajută să luăm decizii dificile. ”Vindecă” nehotărârea.
• Armonizează încrederea în sine. Dacă este excesivă o diminuează dacă este insuficientă o crește.
• Îmbunătățește statica vertebrală. (Acționează în mod compensator daunelor produse coloanei vertebrale de statul excesiv pe scaun).
• Odihnește și liniștește psihic. Echilibrează funcțional Sistemul Nervos Vegetativ.
• Ne permite să fim vii. Trăind clipa. Aici și acum sunt, în felul meu, conform putințelor și neputințelor mele, liantul, legătura dintre cele cerești și cele pământești. (Cerești= necesități spirituale, credințe, idealuri, vise, filosofii, ș.a.m.d. Pământești = griji și nevoi materiale; experiențe directe precum bucurii și dureri obținute direct prin intermediul simțurilor; nașterea și moartea – cicluri ritmice naturale; ș.a.m.d.)

(ș.a.m.d. – acronim la expresia ”și așa mai departe”)

Sorin Iga – 12.11.2021