”De la lume adunate și iarăși la lume date” (Anton Pann)
Probabil că la fiecare dintre noi vine un moment în viață când, retrospectiv privind, simți nevoia de a povesti despre evenimente, oameni, locuri. Despre impresii, sentimente, gânduri.
Am revenit la scris motivat cumva de faptul, că în răgazul dat de pandemie, am putut să privesc în urmă altfel decât cuprins de emoții acute (exaltări, griji, critici, admirații etc.)
Astfel, despre ce-am trăit voi scrie lin. Despre ce trăiesc voi scrie cum trăiesc. Despre ce-mi doresc să fie îmi doresc să scriu ca și cum este.
Despre Resursele informației, cu referire la Conținut:
30 de ani experiență în terapii extrem orientale, majoritar terapii manuale. Totuși nu terapeutica este exclusiv tema blogului.
Interacțiune directă (ca terapeut, ca instructor, ca lider) cu mii de oameni din zeci de țări.
Ce facem noi, prin Yumeiho? Ce ne împlinește existențial pe noi practicanții și ajută adaptativ-existențial pe beneficiarii trudei noastre?
Ce este atingerea tămăduitoare? Atingerea care alină, vindecă, dă viață, susține viața (hrănește, salvează).
De ce omul are nevoie de om pentru a afla alinare, oarecum, sau pentru a-și descărca & manifesta frustrări, neputințe, nevoințe, nevoi sau doar pentru pur și simplu de a-și împlini nevoia de a se simți viu, parte a unui univers viu?
Pentru că mâna Nu minte, carnea, trupul nu știe, nu poate să mintă! Cere ceea ce fiziologia cere!
Nici trupul nici ”Creierul” nu știe să mintă, să fie ipocrit, etc…. și atunci unde este problema ”păcălelii”? La administratorul acestora!
Lămuriri: cel mai bogat om din lume și cel mai sărac om din lume pot suferi din cauza: constipației, artritei, artrozei, hipertensiunii, cancere, etc .. ”tratament primul da, ultimul ba” dar cauza?? Idem cauza! Asta simplist ultra simplist vorbind!
Sărăcia și bogăția pot fi binecuvântare sau/și blestem! Atât pentru cel sărac și cel ”bogat” (sub aspect material) cât și pentru apropiații lui.
Nici o ”vrajă”, Chakra învârtită altfel, Zen-uri, budiste stări, isihaste rugăciuni, cabale haotice, etc. nu , clar NU te protejează de propriile tale neputințe, nu le suplinește, nu le completează! Lupta ta este personală, fără ajutor, ești ceea ce ești, ca să fii ceea ce simți că vrei să fii, ceea CE ai nevoie să fii, ESTE NU O ”LUPTĂ” CI O STRĂDUINȚĂ PERSONALĂ! (luptă implică un dușman, un inamic, nonprieten. A mă lupta cu neputințele mele???? Adică cineva se luptă cu un neputincios?????? Penibil!
Din ființa ta sunt părți care ascultă și se conformează cerințelor ”Administratorului” și părți care nu sunt de acord cu cerințele! PENTRU CĂ NU ÎNȚELEG ROSTUL, SENSUL, RÂNDUIREA, și mai ales Finalitatea!
1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen. Sinonime: izvor obârșie proveniență început. Locuțiune adverbială La origine = la început, la obîrșie. Locuțiune adjectivală De origine = de proveniență, de natură. De origine = originar.
sinonime: originar
Vine un moment în viață când, vrând nevrând musai să ne reîntoarcem la origini!
Ne cheamă genetica, ne strigă strămoșii (Psihotrinica încă se străduie să documeteze și să dovedească științific chemare ancestrală însă stistica, practica o dovedește deja!)!
Paleocortexul, creierul arhaic, primitiv, se luptă cu neocortexul, creierul evoulat, modern. Neuroștiința cercetează și confirmă asta! Paleocortexul ne menține vii și ajută la perpetuarea umane (în cazul nostru), neo-cortexul ne ajută la evoluție! Dar se pare că evoluția dă cu minus, distrugere și autodistrugere …. vedem ce și cum sau vor vedea urmașii urmașilor noștri!
Ce te faci, cum găsești soluții când ai pierdut linia ancestrală? Când originile sunt păcălite politic, economic sau cultural? Când ești instruit să crezi încă din copilărie că ”originea” ta este alta decât cea originală!?
”Resetul”, reconfigurarea existențială se poate efectua doar în cunoștință de cauză! ”Cauza” este: despre ce strigă genele (informația!) în mine? Cum se împacă, colaborează, potențează sau anihilează, informația genetică (ereditar transmisă) cu actualizările ”modernismului”? Tolerez sau nu neputințele și putințele moștenite prin informația ereditar moștenită?! Ce poți și cât nu poți face?!
Uneori, unii oameni văd demoni sau îngeri. Plăsmuiri ale biocâmpului mental. Ale bunelor sau relelor intenții! Apropo, dacă îmi faci un bine cu ”forța”, adică cu sila, DACĂ TU DECIZI CE ÎMI ESTE BINE MIE! Viol sufletesc se cheamă! ( ca magie, ca manipulare noetică & existențială!
Disperarea ta existențială, din acel/acest moment, plăsmuiește un univers compatibil cu fricile, năzuințele și aparanțele tale nevoi! Când spun ”plăsmuiește” mă refer la plasmă și ectoplasmă! (Fizică & biofizică!) Mă refer la putința de a ”construi” și ”arhitectura” un univers propriu, pe măsura putințelor și neputințelor noastre! (neputințele/frici frustrări, au prioritate!)
Nu ajută să hrănești ”planta” norocoasă (floarea banilor), să joci la loto/cazino /etc. sau să arunci chiloți roșii pe becul din tavan, precum că Cheakra ”banilor” se învârte în sensul folosului tău, netrudit și nemeritat!
Și vine acel moment în viață, când strigătul strămoșilor devine dominat în genele tale, când urechea sufletului este copleșită de acest strigăt, când fiziologia ta cere ființial și existențial asta! Viu vei fi dacă vei asculta! Dar vine politicul și prejudecata, și-ți fură bucuria, și toată esența ta vitală va fi folosită întru gloria DE MOMENT EXISTENȚIAL a unor ratați existențial (din puct de vedere al conexiunii ancestrale, deseori fără nici o vină a generației luată în considerare! ). Lămurire, am prieteni, pe deplin prieteni, frați de suflet, semeni cuprinși de intuiții și certitudini precum cele de mai sus, din culturi/țări?, regiuni geografice, după cum urmează: bulgari, turci, secuime, maghiari, coreeni (sud!), sirieni, croați, japonezi, azeri, armeni, mexicani. Ratat existențial ancestral este cel care a pierdut conexiunea Personală cu Srămoșii săi! Nu cel care ucide pe altul pe motiv că obiectivele sale existențiale de viitor sunt prioritare, sau mai grosolan, să-i răpească ogorul, copii, femeia!
Multe ar mai fi de povestit pe tema asta, lăsăm tot pentru întâlnirile pe Zoom!
Ce ați înțeles din ultima sentință? Lăsăm tot, pentru întâlnirile pe Zoom! Sau Lăsăm tot pentru întâlnirile pe Zoom. Cine pricepe nuanța? Dar, fără nuanțe, cea mai rafinată, cea mai de calitate transmitere a informației, nu se poate face! Fără această nuanță, profesorul & instructorul &”guru” poate transmite informație doar până la nivel de mediocritate!
Orice intră în gură musai să iasă pe undeva: anus; rinichi-ureter-uretră; respirație; prin piele sau tot pe gură/verbalizare! Mimică facială & mimică gestuală & mimică posturală& mimică chimică/hormonală – feromoni!
Orice intră în minte, musai să iasă din minte astfel: pe gură; prin respirație; prin mâini (gestică/gesticulsții); prin postură; pe anus; pe uretră; prin transpirație; mimică & mimică gestuală & mimică posturală& mimică facială!.
Orice intră prin piele ( de la stimulus la subsanțe chimice!) trebuie evacuat undeva: transpirație; respirație; defecație; urinare; dialog/verbalizare; mimică & mimică gestuală & mimică posturală& mimică facială!
Reziduurile nu sunt ”sine qva non”/definite ca atare ca atare toxine, dar pot deveni toxine (într-un sistem/organism bolnav!)!
Reziduurile sunt resturile, cele nefolositoare/inutile pentru noi în procesele intime (psihice, sufletești, celuar-metabolice, etc) dar indispensabile transportării vectorului util (în siguranță și ne alterat!) la destinația și utilitatea finală. Un exemplu de ”reziduu ”este parafina pentru maseuri, este eliminatăsau ignorată la absorbție rapid dar transportă uleiuri esențiale la destinația dorită! Alt eexemple de reziduuri, mecanismele prin care medicamente, vitamine și hormoni sunt descompuse în ficat și ”sortate” în utile, inutile și toxice, fiec are urmânduși calea sa de evacuare, utilizare și uneori convertire în altceva folositor dacă inițial era nefolositor sau mai rău, agresiv. Concluzie: tot ceea ce înghițim/ingerăm la propriu și la figurat; sau citim/vedem /auzim/mirosim/palpăm/ etc=-informație; Tot ceea de credem că asimilăm și tot ceea ce asimilăm, cumva își caută iesirea. Ca atare sau ca reziduuri metabolice, de gânduri, de idei, de ”terapii”. Respirația, care ne ține în viață, îți are reziduurile sale; Miocardul/inima își are reziduurile sale; gândurile își au reziduurile lor!
În lumea actuală, nu mai este accesul la informație prioritatea generală, cea mai importantă, ci găsirea de soluții, de rezolvări, la intoxicarea informațională, la cea biologic/chimică, mai ales la cea spirituală.
Detalii într-o nouă întâlnire pe Zoom!
Sorin Iga 01.10.2024
Conform Dex:
reziduu, reziduurisubstantiv neutru
1. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut.
1.1.Reziduuri furajere = deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor.
1.2. Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează substanțe lichide.
Mijloace chimice pentru producerea rupturii de nivel. Există iniţieri care se bazează pe halucinogene. Paradisuri artificiale vor crea, în mintea ucenicului, copia holografică a unor paradisuri reale.
Halucinogenele neutralizează complet neocortexul, şi astfel se deschid prăpăstios spre oceanul inconştientului.
Dacă impurităţile nu sunt arse, dacă abisalul tău nu este purificat prin celeşase asceze, contactul cu oceanul inconştientului va fi torturant. În loc de paradis, vei găsi infernul: toate ataşările de care n-ai scăpat prind viaţă sub forme monstruoase.
Ca prevenire a acestei situaţii, taumaturgul Don Juan (întâlnit de Castaneda) însoţeşte iniţierea halocinoleptă prin purificare şi prin iniţiere sapienţială.
Deşi în mâna unui mare taumaturg acest procedeu dă roade, el este în mod cert un atavism, ţine de istoria primitivă a iniţierilor. Scenariile lor se pierd, căci strălucirea lor nu s-a datorat procedeului, ci harului operatorului.
ALTE MIJLOACE DURE. Mijloacelepsihedelice: dansuri extatice, muzică psihedelică, exerciţii senzoriale combinate, bombardament cu stimuli suprapuşi, excitând cel puţin trei simţuri deodată. Acest ultim mod de „trezie dinspre exterior” a pătruns şi-n baruri, în discoteci.
În Japonia au apărut recent baruri chiar cu acest titlu: „Bar psihedelic”, cu muzică pe ritmuri drăceşti, jeturi de lumină, spoturi cromatice, totul studiat pentru a produce un asalt eficient şi de adâncime, răscolitor, asupra creierului vechi. Muzica psihedelică, numită în englezăvirtual drug, este considerată singurul drog legal…
*
Categoria iniţierilor hipnogene este foarte extinsă. Prin tehnici hipnogene, cortexul este neutralizat sau chiar inhibat complet. Ucenicul este smuls din „latenţa Psi”, şi i se activează funcţii extrasenzoriale, care apar la orice om în timpul transei hipnotice.
Dar acestea sunt false iniţieri. Ucenicul nu poate folosi, conştient şi la voinţă, aceste funcţii activate prin transă, ci doar operatorul le poate manevra, exploata. În ucenic (în subiect, mai bine zis, căci el devine un simplu subiect al experienţei) se declanşează într-adevăr calităţi precum clarviziune, telepatie, călătorie, în timp, dedublare astrală; dar numai operatorul poate culege mărturia acestui proces. Subiectul, revenit la trezie, constată că subconştientul său rămâne la fel de închis şi de impenetrabil, dormind sub şapte peceţi.
*
Oricât de impresionante, efectele produse prin practici derivate, sau efecteleactivate din afara subiectului (şocurile maestrului, sugestia sa, recuzita impresionării sau inhibării corticale), se şterg repede, sunt trecătoare. Ele pot lăsa o urmă în mental, o engramă în soartă, dar sensul acelei urme rămâne nestăpânit şi tulbure. (p.69-70)
HALUCINAŢIA ŞI AMPRENTA PSI
Vedeniile iniţiatice, din vis şi din călătoria în „astral”, au întotdeauna urmări. Urmări pozitive sau primejdioase. Omul primeşte putere, adică din el explodează o energie pe care o ţinea latentă. Visul se imprimă pe comportamentul ulterior. Simţi imperios nevoia să dai curs „poruncii” din vis.
De aceea, se impun două trebuinţe:
a) să-ţi purifici visele, purificându-te mereu pe tine însuţi;
b) să cauţi un cunoscător, confirmat în seria de aur a sistemelor iniţiatice, care să-ţi confirme (sau să infirme) propria ta viziune.
Tocmai pentru că stăpâneşte o mare energie lăuntrică, aşa-zisa iniţiere onirică sau astrală (pe care o numim „iniţieresauvage”, adicăsălbatică, adică fără temei ascetic) trebuie verificată, confirmată şi orientată pozitiv de un cunoscător. Căci sunt şi cazuri ambigui, când apare un cutare „îndrumător” şi dezvoltă un scenariu fantastic despre dobândirea iluminării prin cultul simţurilor sau prin fumul unei ciuperci psihedelice.
Doar un cunoscător poate face deosebire între viziune şi halucinaţie.
O halucinaţie poate ajunge să conducă şi lumea, dar asta este un dezastru.
”Am un prieten doctor, care se ocupă cu astrologia, ştiinţific şi inspirat. Când are cazuri dificile, întocmeşte astrograma pacientului. Acest lucru îl ajută la diagnosticul de diferenţiere şi la tratament.
Într-o zi el mi-a arătat astrograma unei paciente. O astrogramă catastrofală, din care reieşeau situaţii planetare teribile. Ascendentul era atacat mortal, la fel astrul vieţii.
Câteva opoziţii şi careuri. Cifrele cu evoluţia polilor magnetici marcau epuizarea urgentă a sufletului.
Ce părere ai? m-a întrebat.
I-am răspuns că aşa arată astrograma unui om care nu mai este.
Exact! a spus el. Este astrograma unui om potenţial mort la trei zile după naştere. Vezi gradele de slăbire ale axelor vitale. Persoana în cauză trebuia să fie moartă după trei zile de la naştere.
Persoana este în viaţă. Doctorul a stat de vorbă cu ea (are vreo 45 de ani) şi, surâzător, pacienta i-a mărturisit că ar fi trebuit să moară după trei zile. La maternitatea unde s-a născut, a avut loc o epidemie necruţătoare şi toţi copiii născuţi în aceeaşi zi cu ea au murit.
Adică destinul a fost prescris în cerul astral, sau nu prescris, ci determinat. Era o combinaţie astrală a morţii, şi au murit vreo zece copii. A scăpat doar unul din ei. Această excepţie ne spune că a mai existat un factor neştiut de noi, în afara influenţelor calculate. A fost poate o stea protectoare mai îndepărtată, neluată în calcule. Sau a fost o informaţie pozitivă specială, din memoria fiinţei: un înger protector.
Mai este necesară o relativizare. Omul de astăzi dobândeşte o relativă autonomie faţă de influenţele astrale. Omul din antichitate era mai vulnerabil, neocortexul apărător era mai slab. Asupra lui influenţele fine – lumină, câmpuri magnetice, presiuni specifice – lucrau puternic, pentru că acel om era dependent de inconştient, la discreţia unor emoţii răscolitoare.
Inconştientul este locul aburos de sensibil unde cosmosul se vesteşte în om. Creierul vechi, creierul olfactiv, mezocefalul erau foarte active la omul antic. Acolo se traduc în voia lor influenţele astrale. Civilizaţia, cunoaşterea anexează conţinuturi vechi la creierul nou, extind neocortexul, restrâng ravagiile creierului vechi. Neocortexul ne face mai nesimţiţi, dar ne protejează de stihii. Prin extinderea raţionalului, intuiţia se opacizează, ochiul pineal se opacizează. Percepţia pineală era privilegiul omului naturii, privilegiul comunicării prin empatie: dar ea cauza şi riscuri, ale exploziilor emoţionale, care apoi expuneau la influenţe negative. (p.25-26)”
La modul concis despre Imunitate. Termen în mare vogă, mai ales după experiența ”pandemică” recentă. Dar despre ce reprezintă cuvântul imunitate s-a vorbit puțin, mult prea puțin, și în acest puțin s-au prezentat jumătăți de adevăr sau chiar mai rău!
Imunitatea nu este benefic să fie nici ”crescută” nici ”scăzută”. Imunitatea trebuie să fie armonioasă, adică: optimizată cerințelor acute și după caz, pe termen lung, ale organismului; eficientizată (și după regula minim ”efort” maxim efect); versatilă (maxim când trebuie, minim funcțional când maximul nu mai este necesar).
Imunitatea se bazează, în principal, pe ”materialul clientului” și experiența ”croitorului” pentru ”croirea costumului de protecție” în mediul complex biologic-psihologic-social!
La făurirea și manifestarea imunității participă întregul organism, împreună cu informația specifică acumulată pe parcursul a mai multe sau mai puține generații de strămoși, sub influența ambientului și a mediului bio-psiho-social în care se desfășoară viețuirea!
De luat aminte: doar circa 20-30% din boli/suferințe au legătură cu imunitatea, dar acestea sunt cele mai stridente (în privința percepției/gravității simptomelor).
Ce este imunitatea? (latină immunitas = scutire)
Imunitatea este însușirea, capacitatea, organismelor (uman, animal și vegetal) de a opune rezistență, de a se proteja de agenți patogeni precum: microbi* (virusuri, bacterii, fungi, protozoare); paraziți (precum viermii intestinali, etc). *Microbi = microorganisme, vezi note finale.
Imunitatea reprezintă și capacitatea organismelor de a limita sau elimina (neutraliza) efectul substanțelor toxice.
Imunitatea protejează organismele de acțiunea nocivă a corpurilor străine pătrunse în acestea.
Imunitatea este o stare de echilibru a activității biologice a organismelor pluricelulare care reacționează defensiv, adaptativ și curativ.
Ce este sistemul imunitar?
Sistemul Imunitar este alcătuit dintr-un complex de procese fiziologice (biologice) moștenite genetic sau ”construite” pe parcursul vieții.
Sistemul Imunitar este un ansamblu de funcții biologice complexe care generează un răspuns prestabilit sau adaptativ pentru situații sau stimuli care pun sănătatea în pericol.
Cum funcționează sistemul imunitar?
Funcția de anihilare – neutralizare – eliminare a microorganismelor patogene (virusuri, bacterii, fungi, protozoare, etc.)
Funcția de neutralizare – compensare – eliminare a substanțelor reziduale, toxice, dăunătoare din mediul intern și extern (de pe tegumente).
Funcția de anihilare a celulelor organismului care au suferit mutații (cancer, tumori) înainte de a se putea replica.
Funcția de protejare împotriva corpilor străni pătrunși în organism. Inclusiv paraziți!
Părțile componente (cele mai importante) ale sistemului imunitar.
Țesutul limfoid aflat în componența căilor respiratorii (arborele bronșic).
Clasificare (relativă) a imunității.
Imunitatea poate fi specifică adică dobândită și dezvoltată în mod natural, pe parcursul vieții, în consecința interacțiunilor cu factorii patogeni.
Imunitatea poate fi nespecifică adică moștenită ereditar, genetic.
Imunitatea artificială. Dobândită prin expunere, controlată, la anumiți agenți patogeni. Vezi mai jos: d) ; e);
Imunitatea prin vaccinare. Dobândită prin expunerea organismului la antigeni* care determină producția de anticorpi*.
Imunitatea dobândită prin administrarea de ser hiper/imun (serumizare). Conține anticorpi specifici pentru anumite boli.
Patologii ale sistemului imunitar.
Imuno-deficiența (Primară/secundară); De ex: genetice; boli gen HIV-SIDA; Chimioterapia; Senectutea; Transplant; Tratament boli autoimune;
Bolile autoimune! De ex: pseudo-reumatismale (spondilita; Lupus); boala celiacă (Celiachie); boala Basedow-Graves; Tiroidita Hashimoto; etc; Sunt peste 80 de boli autoimune, adică, determinate de acțiunea excesivă sau/și agresivă a sistemului imunitar asupra propriului organism. Lipsă de discernământ în a alege între ”prieten sau dușman” sau/și exces de ”luptători” … care trebuie să facă și ei ceva, nu-i așa?! Exemple: Diabetul de tip 1 =boală autoimună; scleroza multiplă; poliartrita reumatoidă, etc.
Cancerul sistemului imunitar; (în principal: limfoame în genul limfomul Hodgkin și limfomul non-Hodgkin. Cauza cancerului la nivelul sistemului imunitar nu a fost încă depistată de către oamenii de știință)
Evaluarea sistemului imunitar.
Normală, echilibrată;
Crescută, excesivă;
Scăzută, ineficientă;
Încadrarea în cele trei categorii de mai sus determinată prin Evaluare conform Testelor Clinice & Simptomelor evidente.
Factori care optimizează funcția sistemului imunitar.
Interni;
Externi;
Moșteniți/genetici;
Sfaturi: Vitaminele A. C. E. și D-2, D-3, (primăvara – toamna – iarna; din noiembrie până în martie în România) după caz! Altele mai jos.
Factori care induc deficiențe ale sistemului imunitar.
Interni;
Externi;
Moșteniți/genetici;
Despre Imunizarea Artificială. Când este necesară și cum alegem varianta optimă.
Activă; (de ex. variantele inițiale de vaccinuri)Retrospectivă
Pasivă; (de ex. imunoglobulinele/gamaglobulinele)!
Imunizarea activă presupune declanșarea procesului de formarea a anticorpilor, în timp ce imunizarea pasivă implică introducerea în organism a anticorpilor. Imunizarea este necesară atunci când trebuie prevenită o afecțiune care poate crea complicații unui anumit pacient, fie din cauza vârstei sale, fie din cauza sistemului imunitar slăbit ori a unor afecțiuni asociate.
Imunoterapia este folosită, mai nou, și în tratarea cancerului. Această procedură presupune stimularea sistemului imunitar al pacientului, astfel încât acesta să atace celulele canceroase. Imunoterapia oncologica prelungește remisia, adică perioadă în care boală este ținută sub control prin tratament.
Factori (interni și externi) care contribuie la optimizarea funcției sistemului imunitar.
1. Moștenirea (”bagajul”) genetic.
2. Echilibrul emoțional. Gestionarea corectă a supărărilor, fricilor (temerilor) și a grijilor/stresurilor.
3. Alimentație adaptată nevoilor, cerințelor, personale atât cele de moment cât și a celor necesare pe termen lung.
4. Mișcare! Activități fizice recurente, perseverente (nu în exces!), în aer liber. Expunerea echilibrată la ”vreme”.
5. Somn de calitate și durată optimă (perioadă & durată adaptate cerințelor și particularităților fiecăruia)
6. Evitarea utilizării în exces a ”stimulenților” gen: alcool, tutun, cafea, ”energizante”, substanțe fizio sau psihoactive, etc. Ce înseamnă exces? Fiecare își învață limitele proprii.
7. Mediul nepoluat: chimic, fonic, social.
8. Igiena echilibrată.
9. Suplimente alimentare. (administrate corespunzător a: ce este nevoie, când și cât trebuiesc/este nevoie!)
10. Concluzie: Factori care influențează și determină parametrii imunitari: ereditari, psiho-fiziologici, de mediu (extern), de nutriție (alimentație), de digestie-absorbție, sociali, tradiții-obișnuință, circumstanțiali (călătorii dese), somn (vezi și citokine!), etc. Interdependență între toți acești factori.
Factori (interni și externi) care contribuie la perimarea (perturbare, scădere, dezechilibrare, anihilare a) funcției sistemului imunitar.
Excesele de oricare fel. Inclusiv: sport/sedentarism; exces alimentație/post; exces somn/lipsă somn; exces igienă/lipsă igienă; emoționale; intelectuale; etc…
Medicație; De ex: suprimarea reacției imunitare în transplanturi; tratament leucemie; tratament cancer – de ex. chimioterapie; medicație ”toxică” /dăunătoare unei funcții fiziologice dar benefică alteia; etc.
Majoritatea formelor de Cancer;
Șocuri emoționale/afective. Incertitudini și ”dezorientări” afective, Frici/griji/stress prelungite (vezi și ”Zoom-hormonii”)
Șocuri alimentare; Intoxicații acute/cronice. (vezi și ”Poluarea”)
Afecțiuni autoimune;
Imunizare Artificială excesivă, inadecvată, nepotrivită situației de moment a persoanei (stării organismului).
Suprasolicitări imunitare. Precum expunere frecventă la germeni patogeni (cunoscuți și/sau necunoscuți sistemului imunitar).
Stările ”Simpatico-tonice” suprimă sau limitează capacitatea funcțională a sistemului imunitar. Parasimpatico-tonia are efect opus, imunotonic-echilibrant.
Yumeiho trebuie aplicat recurent, perseverent și adaptat situației pacientului (de moment și generală).
Imunitatea nu poate fi influențată prin schimbarea unui singur aspect fie el: fiziologic, alimentar, ambiental social, ”chimic”, etc .. Deci, ce ne facem cu ”influencerii”!
addenda
*Antigen: Substanta straina organismului, susceptibila sa declanseze o reactie imunitara provocand formarea de anticorpi. Virusurile, bacteriile, parazitii si celulele alterate ale organismului (infectate cu un germene sau tumorale) sunt antigene. Poate sa fie vorba fie despre molecule izolate de o marime suficienta pentru a comporta unul sau mai multe situsuri antigenice, fie despre structuri complexe sau de elemente fixate la suprafata microorganismelor patogene. Unele antigene provoaca o reactie alergica stimuland producerea de imunoglobuline, sau anticorpi de tip e (igE): acestea sunt alergene, care au origini foarte diferite (venin de viespe, polen, produse chimice etc.). Desi un antigen este, in general, o substanta straina organismului, in cazul bolilor autoimune, chiar un element al organismului nu este recunoscut de acesta ca fiind al sau. Antigenele sunt, in majoritatea cazurilor, glicoproteine (proteine combinate cu glucide). Lipidele sunt mult mai rar antigenice, in afara cazului ca sunt asociate altor structuri moleculare mai mari.
* Anticorpi: Un anticorp (notat Ac sau Ab, din englezăAntibody), de asemenea denumit și imunoglobulină (notată Ig),[1] este o moleculă de natură proteică (globulină), în forma literei Y, produsă în organitele limforeticulare sanguine denumite limfocite, capabilă să recunoască o particulă străina de organism, denumită antigen, și să declanșeze o reacție imunologică, care are ca rezultat îndepărtarea respectivei particule.
Unitatea structurală a anticorpului este o proteină tetracatenară, denumită monomer.
Anticorpii se leagă de markeri specifici – antigene – care se găsesc pe suprafața virusurilor, bacteriilor, sau a unor toxine și le aglutinează.
Sistemul imunitar poate fabrica milioane de anticorpi diferiți, care „luptă” împotriva unei largi varietăți de invadatori potențiali.
Boala Basedow-Graves
este o boală autoimună datorată hipersecreției de hormoni tiroidieni.[3] Caracteristică pentru boala Basedow este prezența auto-anticorpilor antireceptor TSH cu funcție stimulatoare asupra glandei tiroide. Legarea anticorpilor la receptorii TSH de pe celulele tiroidiene determină atât creșterea în dimensiuni a glandei tiroidiene, cât și stimularea secreției hormonale (exces de T4 si T3). Prin retrocontrol negativ (feedback negativ) la nivel hipofizar se produce inhibiția TSH (thyroid stimulating hormone).[3]
Manifestările clinice și paraclinice de hipertiroidie sunt:
gușa (creșterea în volum a tiroidei)
exoftalmie (protruzia globilor oculari) însoțită de diverse manifestări oculare: hiperlacrimare, senzație de „nisip în ochi”, diplopie (oftalmopatia tiroidiană)
tulburări cardiovasculare (extrasistole, tahicardie, tulburări de ritm cardiac)
tremurături fine ale extremităților
scădere marcantă în greutate, în condițiile unui apetit păstrat
diaree
termofobie (intoleranță la căldură)
transpirații profuze
agitație psiho-motorie
Metabolismul bazal este crescut datorită hiperproducției de hormoni tiroidieni. Simptomatologia bolii Basedow – Graves include frecvent: stări de anxietate și labilitate emoțională, insomnii, tulburări menstruale la femei mergând până la amenoree (absența ciclului menstrual) și scăderea libidoului sau impotența la bărbați, slăbiciune musculară, chiar atrofie musculară în formele severe.
Determinările hormonale relevă valori crescute ale fracțiunilor libere hormonale: FT4, FT3 și TSH scăzut/inhibat. Imunologic se evidențiază un titru crescut al anticorpilor antireceptor TSH (TRAB).
Sub aspect ecografic se regăsește un volum tiroidian crescut, hipoecogenitate a glandei tiroidiene, vascularizație intensă a parenchimului tiroidian („thyroid inferno”).
Efectuarea scintigrafiei tirodiene evidențiază o captare crescută și difuză a radioizotopului.
Principala modalitate de tratament este cea medicamentoasă, utilizând antitiroidienele de sinteză: Thyrozol, Propylthiouracil, Carbimazol. Uzual se administrează doze mari („de atac”), cu scăderea progresivă a dozelor. Durata maximă recomandată a tratamentului este de 2 ani. Tratamentul chirurgical este indicat în cazul: gușilor voluminoase, evoluției nefavorabile sub antitiroidiene de sinteză sau în cazul pacienților care prezintă contraindicații la administrarea acestora. Tratamentul cu iod radioactiv este modalitatea de tratament cea mai frecvent utilizată în Statele Unite ale Americii, fiind însă puțin utilizată la nivel mondial. Este contraindicată în sarcină și alăptare. Determină scăderea rapidă a volumului tiroidian, însă în cazul pacienților care prezintă forme severe de hipertiroidie și guși voluminoase, poate fi necesară administrarea mai multor doze.
TIROIDITA HASHIMOTO (TH)
Tiroidita Hashimoto sau tiroidita cronica autoimuna face parte dintre bolile tiroidiene inflamatorii, alaturi de tiroidita acuta si de tiroidita subacuta. Incidenta bolii este intre 0,5 si 5% si este mai frecvent intalnita la femei, in special la cele de varsta medie. Intre femei si barbati exista un raport de imbolnavire de circa 10 la 1
Medicina
Aceasta afectiune se poate asocia cu vitiligo, psoriazis, poliartrita reumatoida, boala Basedow Graves, lupus, sclerodermie, diabet zaharat, hepatita cronica, mastopatia fibrochistica, fibromul uterin sau chisturile ovariene.
Boala se declanseaza in urma reactiei agresive a sistemului imunitar al organismului, care ataca glanda tiroida deoarece o percepe ca fiind un tesut strain. Astfel, anticorpii ataca si distrug tesutul glandular, tintind proteinele din structura tiroidei (tireoperoxidaza si tireoglobulina), Rezultatul este hipofunctia tiroidei (hipotiroidia, disfunctie ce poate duce la complicatii grave precum infarctul miocardic si accidentul vascular cerebral).
De asemenea, glanda tiroida incearca sa compenseze lipsa hormonilor in organism prin cresterea in volum, inflamandu-se si ducand la aparitia hiperplaziei, ce se evidentiaza clinic drept o gusa. Majoritatea afectiunilor tiroidiene cronice sunt cauzate de dereglarea sistemului imunitar.
Cauze
In aparitia acestui tip de afectiuni s-a constatat ca exista o predispozitie genetica. Sunt frecvente cazurile in care mai multi membri ai aceleiasi familii (mama, fiica si nepoata – de exemplu) sufera de tiroidita Hashimoto.
De aceea este important ca atunci cand un pacient este diagnosticat cu aceasta afectiune sa se investigheze si ceilalti membri ai familiei, in special cei de sex feminin.
Altfel, se presupune ca un consum crescut de iod favorizeaza aparitia bolii. Alti importanti factori favorizanti sunt:
– vaccinarea excesiva si asocierea mai multor tipuri de vaccinuri in acelasi timp sau intr-un interval scurt de timp; – stresul acut si stresul cronic – traumele emotionale majore sau repetate se incadreaza in aceeasi categorie; – la multe paciente boala se declanseaza dupa nastere; – virusurile Epstein-Barr, citomegalovirus si cele hepatitice B sau C.
Manifestare si diagnostic
Adesea tiroidita Hashimoto nu se insoteste de nicio manifestare clinica, fiind o descoperire de laborator. Testele de laborator utile in diagnosticarea si monitorizarea tiroiditei Hashimoto sunt reprezentate de nivelurile plasmatice ale hormonilor tiroidieni (T3, T4, freeT4) si ale autoanticorpilor specifici (ATPO, ATG).
Diagnosticul este mai usor de stabilit atunci cand se realizeaza o investigatie completa a tiroidiei. Simpla palpare si dozare hormonala cresc riscul diagnosticarii corecte.
De aceea, cand tabloul clinic sugereaza o problema tiroidiana, trebuie efectuate intotdeauna investigatii amanuntite. Acest lucru presupune examinarea imagistica a tiroidei prin ecografie (cel putin), dar si a organelor genitale interne (ovare, uter) si a glandelor mamare – in cazul femeilor.
Tabloul clinic se bazeaza pe doua tipuri de simptome: unele care tin de tiroida si altele generale, care pot aparea in orice boala autoimuna. La inceputul bolii sau dupa ani buni de evolutie, functia tiroidiana poate sa oscileze intre hipo- si hipertiroidie).
Atunci cand exista, simptomele pot fi:
– cresterea in greutate (din cauza incetinirii functiilor metabolice); – intoleranta la frig; – lentoare in miscari/ in gandire; – tulburari de memorie, atentie, concentrare; – fatigabilitate, astenie, depresie, stari de agitatie, nervozitate, senzatie de nod in gat sau de sufocare (mai ales la emotii puternice); – cefalee; – tegumente ingrosate; – redoare articulara; – bradicardie, uneori palpitatii, chiar conditii de repaos, fara sa existe o afectiune cardiaca; – retentie de lichide in organism; – fragilitate accentuata a firului de par si a unghiilor; – alte manifestari la nivelul pielii: urticarie cronica sau recurenta, dermatite, fotosensibilizare (extrem de frecvente); – la femei tulburari de ciclu menstrual, uneori si infertilitate; – tranzit intestinal mai lent, constipatie; – transpiratii abundente si bufeuri; – tulburari de somn, somnolenta peste zi sau stari de oboseala nejustificate; – dureri articulare sau musculare nesistematizate; – reactii alergice la medicamente; – tulburarile de ritm cardiac sunt frecvente si se manifesta prin palpitatii.
Tratament
Tratamentul de baza este reprezentat de terapiile alternative, cu rol atat in sustinerea functiei tiroidiene, cat si in reglarea sistemului imunitar. Pentru sustinerea functiei tiroidiene se pot folosi suplimente cu iod, spirulina, tirozina, extract de sanziene, ulei de primula, seleniu. Produsele care contin iod sunt contraindicate daca pacientul urmeaza tratament cu hormoni tiroidieni! De aceea, chiar si suplimentele sau plantele (inclusiv tratamentul homeopat) trebuie recomandate de un medic!
Cu ajutorul unor remedii care actioneaza asupra componentelor sistemului imunitar, se poate obtine reechilibrarea acestuia, ameliorand si chiar eliminand disparitia simptomelor care tin de tiroida, dar si a celor care tin de boala autoimuna in general. Un foarte bun efect imunomodulator, il au antioxidanti – seleniu, vitamina C, zinc, coenzima Q10 si acizii grasi esentiali (tip Omega 3). De asemenea, trebuie excluse principalele toxice – tutunul, alcoolul, faina alba, zaharul rafinat, uleiul rafinat, dulciurile rafinate.
Coadjuvanta a terapiei medicamentoase si regimului alimentar este si psihoterapia. Aceasta ajuta la combaterea traumelor emotionale ori a stresului acut sau prelungit.
La fel de important este si sportul, in special activitatile in aer liber, in natura.
De asemenea, trebuie efectuate dozari hormonale nu numai pentru tiroida, ci si pentru hipofiza, corticosuprarenale, gonade si paratiroida, pentru ca frecvent se poate intalni si afectarea acestor glande. Ecografia tiroidiana trebuie repetata anual sau chiar la 6 luni in cazul in care se evidentiaza noduli.
In cazul femeilor insarcinate care sufera de TH, se impune o monitorizare atenta, cu dozarea frecventa a hormonilor tiroidieni, pentru prevenirea hipotiroidiei, care poate avea efecte negative asupra fatului.
Rezultatele unui tratament corect se vad rapid, chiar si dupa o luna, insa, avand in vedere ca vorbim despre o boala cronica, se impune continuarea schemei de tratament, pana la remisia bolii.
Placile Peyer: Sunt conglomerate limfatice avoidale orientate cu axul lung paralel cu intestinul , de dimensiuni variabile . Lipsesc practic în jejunul proximal , cresc în numar progresiv spre ileonul terminal unde detemina relieful mucos . https://en.wikipedia.org/wiki/Peyer%27s_patch
Splina: Este unul din cele mai importante organe ale sistemelor limfatic și imunitar . Acesta este situat în partea stângă a abdomenului.
Funcții: Distrugerea eritrocitelor și trombocitelor bătrâne; Transformarea hemoglobinei în bilirubină; Un depozit foarte important de fier in organism (rezultat in urma descompunerii hemoglobinei);
Poate produce anticorpi (persoanele cărora le lipsește splina sunt mai predispuse la anumite afecțiuni bacteriene);
La fetuși, splina produce eritrocite și leucocite, însă către ultimele luni ale vieții intrauterine, această funcție este preluată de măduva oaselor.
Parenchim
Țesut cu aspect spongios, străbătut de foarte multe vase, format din elemente tisulare specifice unui organ (ficat, splină, plămâni etc.)..
Timusul este o glandă cu structură mixtă, cu rol de epiteliu secretor și organ limfatic. Este localizat retrosternal. Acesta se dezvoltă în copilărie, atingând un maxim în pubertate, după care involuează. Este un organ mic, situat în cavitatea toracală, între cei doi plămâni (partea posterioară a sternului). Acesta face parte din sistemul endocrin.
Poziția timusului
Timusul constă din 2 lobi inegali, drept și stâng, de culoare cenușie, uniți între ei. Este acoperit cu o capsulă conjunctivă de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce împart lobii în lobuli.
Eliminarea reaplicelor autoagresive ale celulelor-T, care provoacă omului așa-numitele boli autoimune;
Producerea hormonului de creștere la copii (timopoetină);
Funcții limfatice
Amigdalele sunt două glande situate la nivelul gâtului, în spatele cavității bucale.
Amigdalele palatine sunt mase de țesut limfatic (un țesut conjunctiv specializat care are în componența sa un număr mare de limfocite) situate de o parte și de alta a gâtului, deasupra și în spatele limbii, în perimetrul faringelui, de o parte și de alta a omușorului, făcând parte din sistemul imunitar al organismului. Ele reprezintă primul organ care interzice pătrunderea microbilor în organism, fiind un organ de luptă împotriva infecțiilor. La nivelul lor se formează anticorpi și, în acest fel, organismul se poate apăra împotriva infecțiilor.
Patologieprincipală: Amigdalită.
Boala manifestată prin inflamarea, acută sau cronică, a amigdalelor se numește amigdalită.Aceasta se poate recunoaște atât după durerea înțepătoare de la nivelul gâtului, cât și cu ochiul liber, deoarece amigdalele devin roșii, își măresc volumul (angină eritematoasă) și câteodată au pe suprafața lor puncte albe cu puroi, așa numita amigdalită pultacee. Angina pultacee reprezintă evoluția unei angine eritematoase cu apariția de puncte gălbui, mici, cu aspect cremos, depuneri la nivelul criptelor amigdaliene. În cadrul ei se poate descrie abcesul sau flegmonul periamigdalian și abcesul retrofaringian caracterizate printr-o intensă disfagie (dificultate în înghițirea alimentelor), febră și trismus (contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii).
Măduva osoasă este țesutul moale aflat în interiorul oaselor. La om, în interiorul oaselor mari se găsește măduva osoasă hematogenă. Măduva osoasă constituie aproximativ 4% din totalul greutății corporale (aprox. 2.8 kg la un individ adult normal la greutate standard de 70 de kg) Măduva osoasă de asemenea împiedică curgerea inversă a limfei, astfel fiind o parte importantă a sistemului limfatic în organismul uman.
Ce sunt imunoglobulinele si ce rol au.
Imunoglobulina (numita si gamaglobulina) este o substanta facuta din plasma din sangele uman.
Plasma procesata din sangele uman donat contine anticorpi care protejeaza corpul impotriva bolilor. Atunci cand ti se administreaza o imunoglobulina, corpul tau foloseste anticorpii din plasma sangelui altor persoane, pentru a ajuta la prevenirea imbolnavirii. Si, desi imunoglobulinele sunt obtinute din sange, ele sunt purificate astfel incat sa nu poata transmite bolile la persoana care le primeste.
Surse: wikipedia & multe altele.
Exista tipuri specifice de imunoglobulina, care sunt create pentru a proteja organismul impotriva anumitor boli, cum ar fi hepatita, varicela sau pojarul.
Definitia medicala a imunoglobulinei:
Imunoglobulina este o proteina produsa de celulele plasmatice si de limfocite si este caracteristica acestor tipuri de celule. Imunoglobulinele joaca un rol esential in sistemul imunitar al corpului nostru. Ele ataca substantele straine, cum ar fi bacteriile, si asista corpul in distrugerea lor. Imunoglobulina este abreviata Ig.
Clasele de imunoglobuline sunt:
imunoglobulina A (IgA) – o clasa majora de imunoglobuline (anticorpi) care se gasesc in limfa si in secretiile externe ale corpului, cum ar fi saliva, lacrimile si transpiratia, precum si in tractul gastrointestinal si tractul respirator; aproximativ 10-15% din anticorpii prezenti in corp sunt anticorpi IgA.
imunoglobulina G (IgG) – o clasa de imunoglobuline care se gasesc in toate lichidele corporale; sunt cei mai mici, dar cei mai comuni anticorpi (75-80%) din corp. Sunt foarte importanti in lupta contra infectiilor bacteriene si virale. Anticorpii IgG sunt singurul tip de imunoglobuline care pot patrunde prin placenta unei femei insarcinate, pentru a ajuta fatul;
imunoglobulina M (IgM)- o clasa de imunoglobuline care se gasesc in sange si in limfa; acestia sunt primul tip de anticorpi produsi de organism, ca raspuns la o infectie; anticorpii IgM reprezinta aproximativ 5-10% dintre toti anticorpii din organismul nostru.
imunoglobulina D (IgD) – o clasa de imunoglobuline care se gasesc in cantitati mici in corp, a caror functie exacta nu este clara;
imunoglobulina E (IgE) – o clasa de imunoglobuline care include anticorpii care sunt important in raspunsul alergic. O persoana care are o alergie prezinta, adeseori, niveluri ridicate ale anticorpilor IgE din sange. Anticorpii IgE ataca si se implica in invadarea „armatei” de alergeni.
Injectiile cu imunoglobulina pot:
sa ofere protectie pe termen scurt impotriva anumitor boli sau pot sa reduca severitatea anumitor boli;
sa protejeze fatul daca esti insarcinata si daca ai un risc de sensibilizare la Rh, potrivit healthlinkbc.ca;
sa scada capacitatea sistemului imunitar de a ataca tesuturile din corp, in unele cazuri de boli autoimune;
sa ajute oamenii care au o problema mostenita genetic sa produca propriii lor anticorpi sau pot sa ajute persoanele care fac tratament pentru anumite tipuri de cancer, cum ar fi leucemia; tratamentele pentru unele cancere pot determina organismul sa inceteze producerea propriilor anticorpi, facand astfel necesar tratamentul cu imunoglobuline.
Imunoglobulinele au rol in preventia bolilor
Daca esti expus la anumite boli infectioase, cum ar fi hepatita A, rubelola sau rujeola, este posibil sa ti se administreze o imunoglobulina. Trebuie sa stii ca imunoglobulina poate preveni sau poate reduce severitatea bolii tale, daca este administrata la scurt timp dupa expunere.
Perioada de timp in care o injectie cu imunoglobuline iti ofera acest beneficiu variaza de la cateva zile, la cateva luni, in functie de boala.
Imunoglobulinele nu ofera protectie pe termen lung in acelasi mod in care o poate face un vaccin clasic. Protectia pe care o ofera imunoglobulinele este pe termen scurt, iar, de regula, protectia aceasta dureaza cateva luni. Inca e posibil sa iei boala dupa ce efectul imunoglobulinelor s-a dus.
Sensibilizare la antigenul Rh (in sarcina)
Cand o femeie cu Rh negativ ramane insarcinata si are un fat cu Rh pozitiv (care poate avea loc cand sangele tatalui are Rh-ul pozitiv), atunci sistemul imunitar al femeii gracide produce anticorpi care pot distruge sangele fatului intr-o viitoare sarcina. Acest raspuns la anticorpi se numeste sensibilizare Rh si apare doar daca sangele fatului se amesteca cu cel al femeii insarcinate, lucru care se poate intampla in timpul nasterii.
Pentru a preveni sensibilizarea la Rh in timpul sarcinii, trebuie sa faci o injectie cu imunoglobuline cu Rh, daca ai Rh-ul negativ. Aceasta injectie se face in timpul sarcinii si dupa nastere, pentru a proteja bebelusul dintr-o viitoare sarcina.
Imunoglobulinele, folosite pentru a trata unele boli autoimune
Imunoglobulina este uneori folosita si pentru a trata purpura trombocitopenica idiopatica, o boala autoimuna in care organismul ataca celulele responsabile pentru coagularea sangelui (plachetele sangvine), rezultant astfel sangerarea. Cauza purpurei trombocitopenice este necunoscuta (de aici si denumirea de idiopatica).
Persoanele care au aceasta afectiune pot avea vanatai grave si semne pe piele (purpura). Hemoragia interna este o complicatie mai grava care poate sa apara in acest caz. Boala este caracterizata de eruptii hemoragice subcutanate. In unele cazuri, ea poate sa dispara de la sine si nu necesita tratament. In alte cazuri, este posibil sa fie nevoie de tratament, pentru a controla hemoragia.
Unele medicamente pot ajuta organismul sa produca mai multe plachete sangvine, insa uneori pacientul poate primi o infuzie intravenoasa dintr-o substanta facuta din plasma sangelui de origine umana (imunoglobulina).Sursa www.doc.ro
L. M. Popescu, C. Ursaciuc, D. L. Radu, Olga Simionescu, E. Radu, A. C. Bancu, D. Andronescu. Dicționar imunologie medicală. Editura Universitară „Carol Davila” București – 2002
Când ”pleci” la drum lung Broasca Țestoasă să-ți fie mentor.
La drum lung în general în viață, sau doar sub anumite aspecte, cum ar fi: spiritual, familial, profesional, etc.
Important este să ai o țintă. Cum ar fi: un dor, o oportunitate, o realizare, un vis, o necesitate, și/sau oricare alte ”interese” care ți se par vitale.
Pașii mici, făcuți fără grabă dar hotărâți, fermi, clari, nu te apropie evident și rapid de destinație dar te apropie sigur!
Când evenimente externe sau interne te ”blochează” intră în carapace și analizează opțiuni/soluții. Dar mai ales așteaptă cu răbdare. Urmărește șirul evenimentelor. Ieși din ”carapace” atunci când circumstanțele îți convin (îți par/sunt favorabile). Mai fă un pas. Dacă te simți ”amenințat” reintră în ”carapace”, în ”stand by”, în așteptare, în recuperare.
Ne lipsește staza. Ne lipsește dihotomia acțiune – inacțiune. Dihotomia viteză – lentoare. Nu antinomia, dihotomia ne lipsește!
Viață fulminantă (protagonist iepurele) sau viață domoală (protagonist țestoasa), fără câștigători sau perdanți, doar modalități diferite de trăire a prezentului. Mai scurt sau mai lung. Fiecare este ”ancorat” în realitatea pe care o crede, în universul propriilor credințe, prejudecăți și ideologii (propagandă) inoculate deseori ”genetic”! Despre ce credințe avem, cum de le avem, este altă fabulă, cu alte personaje. 🙂
RINICHII, ÎN VIZIUNEA MEDICINEI TRADIȚIONALE CHINEZE (M.T.C.) ȘI SUB ASPECTULSIMBOLISMULUI CORPULUIUMAN
Rinichii, organ dublu, organe pereche. Rinichiul drept (la ”dreptaci”) reprezintă latura paternă iar cel stâng latura maternă, acest cuplu creează (procreează) și viața se transmite mai departe. Rinichii veghează la transmiterea vieții. Ei controlează toate formele de creație, inclusiv cele artistice și spirituale!
Rinichii veghează la transmiterea vieții
2. Rinichii gestionează trecerea de la potențial (intenție) la real, de la putință la faptă.
3. Rinichii sunt atât funcțional-fiziologic cât și simbolic legați de Apă, ”oceanul primordial, originea primară a nașterii și a vieții”, esență, matrice, origine invizibilă dar și putere, putere a grăunței (seminței) care, aflată sub pământ, cuprinde în ea arborele care urmează să apară, ”loc și sursă a transformărilor”. Rinichii sunt forța profundă din care își trage rădăcinile însăși viața, acele Jing – chintesențe (care pot fi, la fel de bine, alimente și lichide seminale).
4. Combinația Rinichi – Apă este în raport strâns și antagonic cu cea Foc – Inimă; perturbarea acestei relații poate fi la originea hipertensiunii, a tahicardiei etc.
5. Shenal Rinichilor este Zhi, forța instinctivă, creatoare, care ne face să trăim, să supraviețuim chiar și în cele mai grele condiții; o oboseală de tip Zhieste fizică, psihică, intelectuală și sexuală.
6. Anotimpul care corespunde Rinichilor este Iarna, perioadă în care viața se ascunde sub pământ, ca și sămânța (grăunța) care înmagazinează în ea forțele care vor izbucni Primăvara.
7. Rinichii corespund bazei, fundației terestre pe care se sprijină viața pentru a se construi și a apărea. În această situație sunt în relație cu Plămânul, celest, Acoperiș al viscerelor ale căror sufluri le primesc. De multe ori, când avem de tratat tulburări respiratorii rebele, trebuie să restabilim o relație Plămâni – Rinichi.
Focul inimii încălzește apa rinichilor iar plămânii asigură ”răcorirea – ventilația”
8. Conform M.T.C. puterea Rinichilor se manifestă în oase, șale, păr și auz.
9. Rinichii, și în special funcția lor de tezaurizare a Jing, a Chintesenței, sunt adesea implicați în anumite surmenaje importante, cum ar fi depresia post-partum. Acțiunea asupra punctului 52 V (U.B.) contribuie la reconstituirea acestui Jing, cu condiția ca pacientul să nu-l risipească imediat, continuând să-și ignore limitele. Se poate reconstitui acest Jing, cu condiția ca omul să nu-l risipească imediat, continuând să-și ignore limitele.
10. Rinichii sunt cei care ”curăță” sângele.
11. Rinichii contribuie la sănătatea și buna dezvoltare a sistemului osos.
Atlas (unul dintre Titani) poartă pământul pe umerii săi.
Umărul este conexiunea dintre ansamblul Cap-Gât și ansamblul Braț-Antebraț-Mână ( membrul superior). ”Capul” decide, vrea, intenționează, concluzionează în privința necesităților și priorităților existențiale și ale ”foamei” intelectuale și emoționale (da, foamea de emoții pune mare presiune pe ceea ce numim trup și fiziologie). Gâtul (regiunea cervicală anterioară și posterioară cu tot cu anexe – organe) pune în practică ”ordinele” capului și le transmite mai departe.
Un ”blocaj” între ce vreau să fac, ce consider că musai trebuie să fac și ce pot efectiv face se manifestă la nivelul căilor de comunicare gât-umăr către executant braț-antebraț-mână-degete. Emoțiile blochează articulațiile, ancorându-le în stereotipicul (patternul) limitat al acțiunii sau non-acțiunii dictate de emfaza emoțională de moment sau de cea predominantă (obsesiv compulsivă).
Umărul ”duce Crucea”, împreună cu parțial osârduitorul toracal superior (T-1 până la T-7). Umărul duce crucea vieții tale acționând pe post de ”suport”, iar mușchiul trapez acționând ca trudnic (este cel care face efortul majoritar de susținere a umărului, ancorându-l de cap). Alt mușchi, levator scapulae (ridicătorul omoplatului) conectează vertebrele cervicale de omoplat, os care alcătuiește prin acromion partea superioară a umărului. Omoplatul este platoșa, scutul din spate. Ne apără de ”atacurile trecutului” asupra prezentului.
Umărul și ”coiful rotatorilor”. Rotatorii sunt mușchii implicați în rotirea umărului. Rotire însemnă libertate de mișcare. Conform anatomiei spațio-temporale, rotirea umărului înseamnă actualizare, adică, aducere în prezentul etern a ”trecutului” – a ceea ce se află ca localizare intelectuală ”în spate” (în trecut) și a ceea ce se află ca potențial în viitor. Viitorul încă incert, neparcurs (altfel ar deveni trecut), netrăit acum (ar deveni prezent) dar viabil ca potențial efect al acțiunilor (fapte, idei, gânduri, emoții) mele din trecutul PREZENT!
Umărul este cel pe care plângem/ne plângem (mai mult sau mai puțin simbolic) ca adulți dorind mângâierea altor adulți.
Umărul este locul pe care ne oferim sprijinul sau intenția de sprijin pentru aproapele nostru aflat în necaz. Iar `atingerea – bătaia` pe umăr simbolizează consolare, sprijin, ceva de genul: ”iată, eu sunt aici”, ” Nu ești singur/ă”!
Tot pe umăr atingem și ”bruscăm” pe cineva care nu ne acordă atenția de: ”aici și acum te vreau”.
Distanța dintre umeri este și a fost prilej de admirație și evaluare a masculinității (virilității) în istorie! Bărbații piperniciți au inventat artefacte (improvizații) vestimentare pentru a poza drept ”masculini” – epoleții și bureții care emfatic (cu îngâmfare) încearcă să denatureze realitatea. Un sacou cu umeri falși nu-ți crește capacitatea respiratorie nici volumul cordului!
Umerii, în mod natural, formează orizontalitatea Crucii! (pe care, tot în mod natural, o completează verticalitatea Coloanei ”VERTEBRALE”). Umerii leagă umanitatea, precum celulele care ne alcătuiesc sunt legate între ele, precum atomii care înlănțuiți în minunate structuri și forme și interacțiuni alcătuiesc universul. Umerii în mod stabil definesc orizontalitatea vieții, parcurgerea pe orizontală a universului. Membrele superioare au dinamică obedientă minții – sufletului – emoțiilor. Membrele superioare pot întregi verticalitatea (ridicate vertical), orizontalitatea (ridicate la nivelul … umerilor!), ancorarea în bunul și răbdătorul pământ (aliniate în jos, spre Centrul de atracție Gravitațională). Antigravitațional total în sus, parțial antigravitațional când sunt aliniate cu orizontul, abandonate total gravitației (formă de smerenie?) când sunt în jos orientate.
Umărul duce povara călătorului (a călătorului prin viața acestei lumi). Astfel încât orice ”bagaj” (fizic, informațional, emoțional) va lăsa o ”amprentă” asupra umerilor tăi! Umerii tăi sunt alinați și alintați primii de oricare terapeut competent!
Umerii ne poartă gloria, șalele ne poartă ”ocara” (inclusiv ancestrala ocară, despre ”umplutu-s-au șalele mele de ocări” Psalm al lui David în altă scriere !)
Umărul este sprijin pentru aproapele nostru aflat în prag de prăbușire.
Umărul nostru este acea parte silnică a corpului cu care ne opintim împotriva celor care par de neclintit.
Umărul arată celorlalți tăria noastră.
Umărul este acea parte a corpului care cel mai adesea ”încasează” trauma în locul capului.
Yumeiho este una din multele terapii manuale răsărite din fondul terapeutic tradițional Japonez. Totodată este printre puținele care au fost promovate și au evoluat (corect spus, au avut succes) aproape exclusiv în afara granițelor Japoniei.
În Japonia fiecare maestru își poate crea și ulterior dezvolta propria școală pe profilul artei în care excelează. Dar maeștrii japonezi sunt, în general, modești și preocupați mai mult de propria perfecționare decât de recrutarea și pregătirea ucenicilor.
Saionji Masayuki Osensei a fost un maestru Japonez atipic (*). A conceput Yumeiho ca o metodă terapeutică simplă și eficientă. Ușor de învățat și de aplicat dar cu excelente beneficii terapeutice. (*)Încă de la început s-a gândit că Yumeiho trebuie pus la îndemâna tuturor, pentru a-i ajuta pe cei aflați în suferință și și-a propus ”exportarea” metodei dincolo de granițele Japoniei.
Denumirea completă a terapiei yumeiho este: Kotsuban Yumeiho Seitai Do.
Pentru Japonia Yumeiho Seitai nu era ceva spectaculos, și atunci (perioada anilor 80) ca și acum exista o abundență de școli și maeștrii Seitai.
Ce înseamnă, ce este ”SEITAI”?
SEITAI
整体（せいたい）
Seitai (整体?, translation: „properly ordered body”). Technically, it consists in easing the activity of the life force by re-adjusting the physiology of the body. Basic known techniques are katsugen undō (活元運動?), Seitai taisō （整体体操、せいたいたいそう）and yuki (愉気, ゆき). Seitai was invented by Haruchika Noguchi (野口晴哉, のぐちはるちか).[1][2] He also founded the Seitai Society in 1956.[3] A major concept in seitai is taiheki (体癖, たいへき).[4] Seitai is also known as Noguchi Seitai to avoid ambiguity („seitai” in Japanese is used to refer to a range ofosteopathy and chiropractic therapies[5]). Note: For some people, Seitai was invented by Michio Takahashi in the 1920s. He is also called the founder of the Seitai School.[6]
Prin noțiunea ”Seitai” se definesc (cu titlu generic) toate terapiile manuale japoneze care folosesc în mod prevalent resursele și proprietățile curative și regenerative naturale ale corpului uman. Astfel se pune accent pe persoană, pe auto vindecare- prin mobilizarea și optimizarea resurselor ”mediului intern”. Factorii externi, precum dieta sau ”factorii de mediul” fiind mai puțin luați în considerare.
Fondatorul conceptului ”Seitai” se consideră a fi Haruchika Noguchi sensei. Deși termenul ”seitai” a fost inventat de organizația Kenko Hojikai, formațiune creată de guvernul Japonez, înaintea celui de al 2-lea război mondial, cu scopul de a colecta informații despre metodele terapeutice tradiționale aplicate în Japonia. Scopul creării de către guvernul Japonez a organizației Kenko Hojikai a fost de a găsi modalități de a asigura eficient sănătatea populației în cazul în care Japonia ar fi fost învinsă. Seitai s-a format în consecința și prin combinarea acestor tehnici, principii și metode terapeutice.
Cuvântul ”Seitai” însemna la origine ”adevărata stare spirituală și trupească” – reala stare psiho-fiziologică a omului.
După studierea a diverselor tehnici, principii și modalități de abordare terapeutică din Japonia, organizația Kenko Hojikai a ajuns la concluzia precum că: ”forța vitală” interioară este cea mai importantă sub aspectul stării generale de sănătate. Au ajuns la concluzia finală care postula: ”corpul fiecărei persoane are o anumită stare de optim funcțional, în ceea ce privește odihna, forma, biomecanica și fiziologia” . În consecința acestui postulat și-au definit ca scop final identificarea acelor tehnici, metode corective, care ar permite persoanei regăsirea, restaurarea ”echilibrului lăuntric”, restaurarea ”adevăratei stări” fără nici o interferență sau intervenție externă (dietă, medicație, mediu, influențe psihologice etc.).
Noguchi Haruchika Osensei a părăsit organizația Kenko Hojikai și a fondat Fundația Japoneză de Seitai. (Sei-Tai). La început Seitai avea similarități cu tehnicile Japoneze de ”aranjare a oaselor” – Hone-Tsugi și cu metoda terapeutică Chineză numită Kampo. Dar totuși metoda Seitai se focaliza pe conceptul de ”KI” și mai puțin pe folosirea farmacologiei și a ”aranjării oaselor”.
În cultura Japoneză conceptul de ”Ki” se referă atât la conceptul de ”forță/energie/putere vitală” cât și la conceptul de ”suflet/esență a vieții”. Astfel, conform acestor pricipii: ”Ki”-ul circulă liber prin corp și în mod natural întreține sănătatea, viața. În consecința unor traume, suferințe sau boli circulația ”Ki”-ului se poate diminua (devenind slabă sau lentă) sau chiar se poate întrerupe în anumite regiuni ale corpului. Scopul procedeele ”Seitai” fiind redirecționarea curgerii (circulației) ”Ki”-ului înspre zonele afectate.
Această modalitate terapeutică poate folosi nenumărate procedee și tehnici. Unii practicieni se bazează pe acțiuni manuale efectuate asupra corpului uman în scopul ”re-ajustării” acestuia astfel încât să permită libera circulație a Ki-ului . Alți practicieni se dedică exercițiilor fizice efectuate cu pacienții pentru a-i ajuta să identifice ”zonele” cu lipsă sau insuficiență de ”Ki” din corpurile lor iar apoi îi ajută să-și redirecționeze Ki-ul înspre zonele afectate și să se trateze/însănătoșească singur.
Concluzii:
– Procedeele Seitai se bazau, la origine, pe capacitatea de auto-vindecare a corpului uman. Lăsând ”povara” vindecării propriu-zise în seama mecanismelor regenerativ-vindecătoare proprii, ale persoanei, decât în seama factorilor externi precum dieta sau schimbarea ambientului (mediului) socio-psiho-emoțional;
– Pe parcursul istoriei denumirea de ”Sei Tai” a fost extrapolată și la majoritatea metodelor (tehnicilor) care abordează manipulări osteo-articulare.
YUMEIHO
骨盤湧命法
KOTSUBAN YUMEIHO
„Kotsuban” 骨盤 – pelvis;
„Yumeiho” 湧命法
„Yu”湧 – a ţâşni, a erupe, a creşte rapid; „Mei”命 – forță vitală; „Ho”法 – tehnică, procedeu, metodă;
După cum se poate deduce din cele scrise mai sus ”Yumeiho” ca și terapie din familia ”Seitai” ar putea fi încadrată fie la categoria seitai – ”osteopatie/chiropractică” fie la categoria definită de Noguchi Haruchika Osensei (Noguchi Seitai). Dar, Însăși denumirea ”Yumeiho” își arată originea și apartenența sub aspect tehnic, ”filosofic” și ca fundamente. Metoda (tehnici și prodee) care determină ”erupția” forței/energiei vitale!. Yumeiho se bazează pe ”regenerare”. Pe a contribui la ”erupția” energiei vitale și a determina astfel procesul curativ, vindecarea. În concluzie, Yumeiho Nu intră în categoria chiropractică/osteopatie deși conține elemente procedurale (tehnici-procedee) similare sau oarecum similare.
Principiile de mai sus se aplică și în cazul Yumeiho Taiso. Exercițiile fizice care au ca scop final restaurarea circuitului firesc, ”adevărat”, al forței/energie vitale!
The World through My Eyes. 