Yumeiho este una din multele terapii manuale răsărite din fondul terapeutic tradițional Japonez. Totodată este printre puținele care au fost promovate și au evoluat (corect spus, au avut succes) aproape exclusiv în afara granițelor Japoniei.

În Japonia fiecare maestru își poate crea și ulterior dezvolta propria școală pe profilul artei în care excelează. Dar maeștrii japonezi sunt, în general, modești și preocupați mai mult de propria perfecționare decât de recrutarea și pregătirea ucenicilor.

Saionji Masayuki Osensei a fost un maestru Japonez atipic (*). A conceput Yumeiho ca o metodă terapeutică simplă și eficientă. Ușor de învățat și de aplicat dar cu excelente beneficii terapeutice. (*)Încă de la început s-a gândit că Yumeiho trebuie pus la îndemâna tuturor, pentru a-i ajuta pe cei aflați în suferință și și-a propus ”exportarea” metodei dincolo de granițele Japoniei.

Denumirea completă a terapiei yumeiho este: Kotsuban Yumeiho Seitai Do.

Pentru Japonia Yumeiho Seitai nu era ceva spectaculos, și atunci (perioada anilor 80) ca și acum exista o abundență de școli și maeștrii Seitai.

Ce înseamnă, ce este ”SEITAI”?

整体（せいたい）

Seitai (整体^?, translation: „properly ordered body”). Technically, it consists in easing the activity of the life force by re-adjusting the physiology of the body. Basic known techniques are katsugen undō (活元運動^?), Seitai taisō （整体体操、せいたいたいそう）and yuki (愉気, ゆき). Seitai was invented by Haruchika Noguchi (野口晴哉, のぐちはるちか).^[1][2] He also founded the Seitai Society in 1956.^[3] A major concept in seitai is taiheki (体癖, たいへき).^[4] Seitai is also known as Noguchi Seitai to avoid ambiguity („seitai” in Japanese is used to refer to a range of osteopathy and chiropractic therapies^[5]). Note: For some people, Seitai was invented by Michio Takahashi in the 1920s. He is also called the founder of the Seitai School.^[6]

Prin noțiunea ”Seitai” se definesc (cu titlu generic) toate terapiile manuale japoneze care folosesc în mod prevalent resursele și proprietățile curative și regenerative naturale ale corpului uman. Astfel se pune accent pe persoană, pe auto vindecare- prin mobilizarea și optimizarea resurselor ”mediului intern”. Factorii externi, precum dieta sau ”factorii de mediul” fiind mai puțin luați în considerare.

Fondatorul conceptului ”Seitai” se consideră a fi Haruchika Noguchi sensei. Deși termenul ”seitai” a fost inventat de organizația Kenko Hojikai, formațiune creată de guvernul Japonez, înaintea celui de al 2-lea război mondial, cu scopul de a colecta informații despre metodele terapeutice tradiționale aplicate în Japonia. Scopul creării de către guvernul Japonez a organizației Kenko Hojikai a fost de a găsi modalități de a asigura eficient sănătatea populației în cazul în care Japonia ar fi fost învinsă. Seitai s-a format în consecința și prin combinarea acestor tehnici, principii și metode terapeutice.

Cuvântul ”Seitai” însemna la origine ”adevărata stare spirituală și trupească” – reala stare psiho-fiziologică a omului.

După studierea a diverselor tehnici, principii și modalități de abordare terapeutică din Japonia, organizația Kenko Hojikai a ajuns la concluzia precum că: ”forța vitală” interioară este cea mai importantă sub aspectul stării generale de sănătate. Au ajuns la concluzia finală care postula: ”corpul fiecărei persoane are o anumită stare de optim funcțional, în ceea ce privește odihna, forma, biomecanica și fiziologia” . În consecința acestui postulat și-au definit ca scop final identificarea acelor tehnici, metode corective, care ar permite persoanei regăsirea, restaurarea ”echilibrului lăuntric”, restaurarea ”adevăratei stări” fără nici o interferență sau intervenție externă (dietă, medicație, mediu, influențe psihologice etc.).

Noguchi Haruchika Osensei a părăsit organizația Kenko Hojikai și a fondat Fundația Japoneză de Seitai. (Sei-Tai). La început Seitai avea similarități cu tehnicile Japoneze de ”aranjare a oaselor” – Hone-Tsugi și cu metoda terapeutică Chineză numită Kampo. Dar totuși metoda Seitai se focaliza pe conceptul de ”KI” și mai puțin pe folosirea farmacologiei și a ”aranjării oaselor”.

În cultura Japoneză conceptul de ”Ki” se referă atât la conceptul de ”forță/energie/putere vitală” cât și la conceptul de ”suflet/esență a vieții”. Astfel, conform acestor pricipii: ”Ki”-ul circulă liber prin corp și în mod natural întreține sănătatea, viața. În consecința unor traume, suferințe sau boli circulația ”Ki”-ului se poate diminua (devenind slabă sau lentă) sau chiar se poate întrerupe în anumite regiuni ale corpului. Scopul procedeele ”Seitai” fiind redirecționarea curgerii (circulației) ”Ki”-ului înspre zonele afectate.

Această modalitate terapeutică poate folosi nenumărate procedee și tehnici. Unii practicieni se bazează pe acțiuni manuale efectuate asupra corpului uman în scopul ”re-ajustării” acestuia astfel încât să permită libera circulație a Ki-ului . Alți practicieni se dedică exercițiilor fizice efectuate cu pacienții pentru a-i ajuta să identifice ”zonele” cu lipsă sau insuficiență de ”Ki” din corpurile lor iar apoi îi ajută să-și redirecționeze Ki-ul înspre zonele afectate și să se trateze/însănătoșească singur.

Concluzii:

• – Procedeele Seitai se bazau, la origine, pe capacitatea de auto-vindecare a corpului uman. Lăsând ”povara” vindecării propriu-zise în seama mecanismelor regenerativ-vindecătoare proprii, ale persoanei, decât în seama factorilor externi precum dieta sau schimbarea ambientului (mediului) socio-psiho-emoțional;

• – Pe parcursul istoriei denumirea de ”Sei Tai” a fost extrapolată și la majoritatea metodelor (tehnicilor) care abordează manipulări osteo-articulare.

YUMEIHO

骨盤湧命法

KOTSUBAN  YUMEIHO

„Kotsuban” 　骨盤  – pelvis;

„Yumeiho”　湧命法

„Yu”  湧 – a ţâşni, a erupe, a creşte rapid; „Mei” 命 – forță vitală; „Ho” 法 – tehnică, procedeu, metodă;

După cum se poate deduce din cele scrise mai sus ”Yumeiho” ca și terapie din familia ”Seitai” ar putea fi încadrată fie la categoria seitai – ”osteopatie/chiropractică” fie la categoria definită de Noguchi Haruchika Osensei (Noguchi Seitai). Dar, Însăși denumirea ”Yumeiho” își arată originea și apartenența sub aspect tehnic, ”filosofic” și ca fundamente. Metoda (tehnici și prodee) care determină ”erupția” forței/energiei vitale!. Yumeiho se bazează pe ”regenerare”. Pe a contribui la ”erupția” energiei vitale și a determina astfel procesul curativ, vindecarea. În concluzie, Yumeiho Nu intră în categoria chiropractică/osteopatie deși conține elemente procedurale (tehnici-procedee) similare sau oarecum similare.

Principiile de mai sus se aplică și în cazul Yumeiho Taiso. Exercițiile fizice care au ca scop final restaurarea circuitului firesc, ”adevărat”, al forței/energie vitale!

(Va urma!)

Sorin Iga