Viață și semn (de la prof. Vasile Andru citat)

IMPURITATEA NAŞTE MONŞTRII

Mijloace chimice pentru producerea rupturii de nivel. Există iniţieri care se bazează pe halucinogene. Paradisuri artificiale vor crea, în mintea ucenicului, copia holografică a unor paradisuri reale.

Halucinogenele neutralizează complet neocortexul, şi astfel se deschid prăpăstios spre oceanul inconştientului.

Dacă impurităţile nu sunt arse, dacă abisalul tău nu este purificat prin cele şase asceze, contactul cu oceanul inconştientului va fi torturant. În loc de paradis, vei găsi infernul: toate ataşările de care n-ai scăpat prind viaţă sub forme monstruoase.

Ca prevenire a acestei situaţii, taumaturgul Don Juan (întâlnit de Castaneda) însoţeşte iniţierea halocinoleptă prin purificare şi prin iniţiere sapienţială.

Deşi în mâna unui mare taumaturg acest procedeu dă roade, el este în mod cert un atavism, ţine de istoria primitivă a iniţierilor. Scenariile lor se pierd, căci strălucirea lor nu s-a datorat procedeului, ci harului operatorului.

ALTE MIJLOACE DURE. Mijloacele psihedelice: dansuri extatice, muzică psihedelică, exerciţii senzoriale combinate, bombardament cu stimuli suprapuşi, excitând cel puţin trei simţuri deodată. Acest ultim mod de „trezie dinspre exterior” a pătruns şi-n baruri, în discoteci.

În Japonia au apărut recent baruri chiar cu acest titlu: „Bar psihedelic”, cu muzică pe ritmuri drăceşti, jeturi de lumină, spoturi cromatice, totul studiat pentru a produce un asalt eficient şi de adâncime, răscolitor, asupra creierului vechi. Muzica psihedelică, numită în engleză virtual drug, este considerată singurul drog legal…

*

Categoria iniţierilor hipnogene este foarte extinsă. Prin tehnici hipnogene, cortexul este neutralizat sau chiar inhibat complet. Ucenicul este smuls din „latenţa Psi”, şi i se activează funcţii extrasenzoriale, care apar la orice om în timpul transei hipnotice.

Dar acestea sunt false iniţieri. Ucenicul nu poate folosi, conştient şi la voinţă, aceste funcţii activate prin transă, ci doar operatorul le poate manevra, exploata. În ucenic (în subiect, mai bine zis, căci el devine un simplu subiect al experienţei) se declanşează într-adevăr calităţi precum clarviziune, telepatie, călătorie, în timp, dedublare astrală; dar numai operatorul poate culege mărturia acestui proces. Subiectul, revenit la trezie, constată că subconştientul său rămâne la fel de închis şi de impenetrabil, dormind sub şapte peceţi.

*

Oricât de impresionante, efectele produse prin practici derivate, sau efectele activate din afara subiectului (şocurile maestrului, sugestia sa, recuzita impresionării sau inhibării corticale), se şterg repede, sunt trecătoare. Ele pot lăsa o urmă în mental, o engramă în soartă, dar sensul acelei urme rămâne nestăpânit şi tulbure. (p.69-70)

HALUCINAŢIA ŞI AMPRENTA PSI

Vedeniile iniţiatice, din vis şi din călătoria în „astral”, au întotdeauna urmări. Urmări pozitive sau primejdioase. Omul primeşte putere, adică din el explodează o energie pe care o ţinea latentă. Visul se imprimă pe comportamentul ulterior. Simţi imperios nevoia să dai curs „poruncii” din vis.

De aceea, se impun două trebuinţe:

a) să-ţi purifici visele, purificându-te mereu pe tine însuţi;

b) să cauţi un cunoscător, confirmat în seria de aur a sistemelor iniţiatice, care să-ţi confirme (sau să infirme) propria ta viziune.

Tocmai pentru că stăpâneşte o mare energie lăuntrică, aşa-zisa iniţiere onirică sau astrală (pe care o numim „iniţiere sauvage”, adică sălbatică, adică fără temei ascetic) trebuie verificată, confirmată şi orientată pozitiv de un cunoscător. Căci sunt şi cazuri ambigui, când apare un cutare „îndrumător” şi dezvoltă un scenariu fantastic despre dobândirea iluminării prin cultul simţurilor sau prin fumul unei ciuperci psihedelice.

Doar un cunoscător poate face deosebire între viziune şi halucinaţie.

O halucinaţie poate ajunge să conducă şi lumea, dar asta este un dezastru.